Adopţia – un act sublim, plin de dragoste şi curaj

Întotdeauna m-am visat mămică pentru mai mulți copii, legat de asta și visul meu de a deschide un centru pentru câțiva copii încercați de soartă. Știu sigur că va fi realitate într-o zi. Dar nu despre asta vreau să vorbim azi, ci despre adopții.

Există atâtea cazuri în care femeile nu pot deveni mame, deși își doresc. Din dorința de a deveni mame se supun chiar și unor proceduri medicale traumatizante care la unele reușesc, la altele nu. După un timp, familia ajunge la concluzia că singura soluție care să le aline suferința de a nu avea copii este adopția.

Din perspectiva familiilor care vor să înfieze un copil, adopția este un procedeu îndelungat care necesită timp și răbdare

În România, un copil nu se adoptă ușor, însă nici în alte state situația nu este diferită, asta dacă poate să conteze. La noi, fiecare persoană care își dorește să adopte un copil trebuie să fie pregătită să facă față procedeului birocratic extrem de stufos.

Poate că înțelegi că trebuie să depui în dosar cazierul judiciar, o mulțime de adeverințe (de la medicul de familie, de salariu etc), certificat de la psihiatru, confirmare că nu ai HIV sau alte boli, precum pneumonia sau sifilisul, actele de proprietate pentru locuință, plus alte declarații din care să rezulte că nu ești părinte și că nu ai fost decăzut/ă din drepturile părintești.

Însă pe lângă toate acestea, ți se vor solicita caracterizări de la locul de muncă și o declarație notarială din care să rezulte că ai locuit doar în România în ultimul an. Celor două din urmă eu, personal, nu le găsesc rostul.

În fine, treci peste partea cu tona de hârtii și te pregătești pentru ancheta socială.

Pregătește-te pentru că vei avea nevoie de nervi tari. În primul rând, se va face o anchetă socială acasă. Cuplului i se vor pune sute de întrebări, va fi necesar să completeze chestionare și va trebui să facă față unor simulări “în ipoteza că…” Imediat după ancheta socială realizată acasă, scenariul se va repeta, de data aceasta la Sediul Serviciului Adopții.

La un moment dat, vei primi dreptul de potențial părinte. Dreptul ăsta este valabil acum pentru doi ani de zile, înainte de 2016 fiind doar de un an,  și dacă nu ai norocul să ți se încredințeze un copil (unul dintre zecile de mii aflați în grija statului)  spre adopție în cei doi ani, al treilea an o iei de la capăt.

Din perspectiva autorităţilor, pe scurt, lucrurile se prezintă altfel:

,,Din cei 57.000 de copii care se află în sistemul de îngrijire a statului, doar 3.250 sunt adoptabili, deci mai puţin de 6% din copiii aflaţi în grija statului pot fi adoptaţi. Pe de altă parte, avem 1.881 de părinţi care au fost evaluaţi şi declaraţi ,,părinţi adoptatori”, deci contra cu ceea ce auzim uneori, nu e o problemă în România că nu sunt suficiente adopţii sau suficienţi copii adoptabili, ci e o problemă că nu avem suficiente familii care să vrea să adopte un copil”
Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF în România.

Dincolo de toate aspectele menţionate, adopţia unui copil este un act sublim, plin de dragoste, curaj, noblețe, grandoare, splendoare

Cred că nu există suficiente cuvinte pentru a descrie această acțiune, mai ales în cazul în care adopţia poate împiedica dorinţa unei mame de a-şi ucide copilul nenăscut printr-un avort.

Dintre categoriile de persoane care vor să adopte un copil, fac parte şi următoarele:

    1. Familiile care înțeleg că un copil adoptat poate fi privit similar cu un copil biologic.
    2. Familiile care au și copii biologici, însă doresc să aibă și alții. Uneori, astfel de persoane privesc adopția ca pe un exemplu de sacrificiu și de caritate faţă de cei nevoiași.
    3. Persoanele care nu pot avea copii biologici, dat fiind relația cu persoane de același sex, pentru că sunt homosexuali, lesbiene, bisexuali, transsexuali etc.
    4. Persoane care doresc să adopte în mod exclusiv pentru a avea o companie pe viitor. De regulă, sunt persoane singure, separate sau văduve, și înfiază un copil pentru că se simt foarte singure și doresc să aibă parte de îngrijire la bătrâneţe.
    5. Familii care doresc să adopte un copil pentru a înlocui pierderea unui copil biologic.
    6. Cei care nu pot avea copii din punct de vedere biologic, iar formarea religioasă îi impiedică să folosească metode abortive, precum fertilizarea în vitro, înseminarea artificială sau alte tratamente pentru infertilitate.
    7. Persoanele care se căsătoresc sau locuiesc impreună cu o altă persoană care deja are copii și nu pot oferi un copil biologic. Astfel de persoane decid să adopte un copil pentru a echilibra relațiile în viitoarea familie.

Bineînțeles, lista poate continua. Cu toate acestea, nu toată lumea se poate simți în siguranţă adoptând un copil.

Pornind de la această idee, m-am gândit că este necesar să scriu câteva cuvinte și despre motivele care pot elimina îndoielile legate de înfierea unui copil și susțin acest act:

      1. În primul rand, fiecare copil merită o familie. Voi vă puteţi imagina viața fără o familie? Cu siguranță nu! În acest caz, gândiţi-vă că orice copil are nevoie de o familie pentru a se simţi complet. Stiţi şi voi că atunci când aveţi probleme (de orice fel ar fi acestea), găsiţi că familia poate fi un stâlp de sprijin, pentru că în orice moment, este acolo…
      2. Controlul populației. Motivul ăsta nu ştiu cât de mult cântăreşte pentru cele mai multe persoane la noi din ţară în cazul unei decizii de adopţie, dar sunt studii care concluzionează că în unele locuri de pe glob lucrurile cam aşa stau. După cum ştiţi şi voi, există multe locuri în lume în care populația este exponențial în creștere. În loc de a avea copii biologici, multe familii optează pentru adopţii –  persoanele care iau o astfel de decizie  contribuie la controlul populației.
      3. Un copil adoptat va adopta un alt copil în viitor. S-a constatat, de asemenea, că mulţi copii adoptaţi crescuţi de familii iubitoare, adulţi fiind au adoptat la rândul lor copii.
      4. Motive filantropice, nu pe la noi, dar pe la alții da. Mulți oameni de afaceri, antreprenori, personalităţi bogate din lumea filmului s.a.m.d. adoptă copii în numele filantropiei și al actului de caritate.
      5. Adoptând, puteți asigura un viitor frumos unui copil. Fiecare copil are dreptul de a trăi o viaţă decentă. Când ne-am decis să adoptăm un copil, o facem pentru că ne dorim să îi oferim o viaţă mai bună și ne asigurăm că, în viitor, acesta poate deveni o persoană luminoasă și fericită.
      6. Adoptând, puteți umple un vid emoțional. Toți avem nevoie de cineva în care să avem încredere, cu care putem vorbi despre activităţile noastre de zi cu zi, și nu există nicio persoană mai indicată decât un fiu sau o fiică pentru a realiza acest lucru.
      7. Satisfacția. Când reușim să îi oferim unui copil un mediu de trai sănătos și confortabil și apoi vedem cum reușește în viaţă, cu ajutorul și sprijinul nostru, avem o satisfacție imensă, de neegalat.
      8. Adoptând, vei avea un moștenitor. Există mai multe cazuri de infertilitate în cupluri și din această cauza mulți optează pentru adopție pentru a avea un moștenitor, pe cineva apropiat care să le moștenească ideile și planurile în viitorul indepărtat.
      9. Pentru a face din copilul adoptat un cetătean responsabil și bun. Există mai mulți copii fără părinţi care locuiesc pe străzi sau într-un orfelinat și o parte din aceștia sfârșesc prin a deveni infractori. Un copil adoptat va fi educat să ajungă un om bun și responsabil.

 

După cum am mai spus, adopția unui copil este un act sublim, plin de dragoste, curaj, noblețe, grandoare, splendoare… Îi felicit din suflet pe cei care hotărăsc să schimbe mult în bine viața unui copil. Până la urmă, acest act necesită orice efort şi timp de aşteptare.