O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Fobia este un nume pretențios pentru frică sau poate fi definită ca fiind o teamă irațională, foarte persistentă, dusă uneori la extreme și totuși inofensivă. Aceasta poate fi stârnita atât de o anumită situație, cât și de anticiparea ei. De exemplu, cei care suferă de acrofobie (teama de inălțime) se pot panica chiar și atunci când se gândesc că este necesar să urce pe o clădire înaltă – sursa Wikipedia.

Copiii mici au mai multe temeri și fobii decât adulții și simt emoția mai intens decât aceștia. Noutățile, imprevizibilitatea și schimbările bruște pot să provoace frică la copii. Adulții îi învață, de asemenea, pe copii să se teamă de anumite lucruri înainte ca cel mic să le fi întâlnit, chiar prin cuvinte sau acțiuni.
Unele fobii care apar în timpul copilăriei se rezolvă spontan, pe măsură ce copilul crește, în timp ce altele persistă.

Ce cauzează fobii la copii?

Cercetările au constatat că fobiile au cauze care constau în elemente diferite, precum factorii biologici, familiali și de mediu.

Cauze biologice: chimicalele pe care le numim neuro-transmițători joacă un rol vital în transmiterea mesajelor către și dinspre creier și în controlul sentimentelor unei persoane. Atunci când nivelurile neuro-transmițătorilor importanți cum ar fi dopamina și serotonina sunt afectate, ele pot deveni o cauză a anxietății.

Factorii familiali sau genetici: ca și părul, pielea sau culoarea ochilor, copilul moștenește o predispoziție genetică de a se teme, de la părinții săi; copiii sunt influențați de adulții din jurul lor: dacă o persoană este stresată sau anxioasă, copilul tinde să dezvolte aceleași sentimente. De exemplu, dacă un părinte are o teamă de fluturi, există o mare posibilitate ca și copilul să dezvolte la fel.

Citește și:  8 Motive sa nu iei un catel cand copiii tai iti cer asta

Factorii de mediu: aceștia pot declanșa dezvoltarea unor fobii la copii, cum ar fi un eveniment traumatic sau ar putea fi chiar o situație comună, cum ar fi întoarcerea la școală după o vacanță lungă, care să ducă la o anxietate sporită.

Pe cine afectează fobiile?

Tulburările de anxietate sunt frecvente la toate vârstele, 25% dintre copii și adolescenți se confruntă cu o tulburare de anxietate în timpul vieții.

Cele mai comune fobii, în funcție de vârstă:

2-4 ani – copiii de această vârstă se pot teme de zgomote puternice, sunete făcute de animale, fantome, persoane cu dizabilități, moarte și uneori de a fii singuri, de a fi nevoiți să învețe să folosească toaleta, de enurezis nocturn.

La 4-6 ani copiii se tem de întuneric. De asemenea, la această vârstă, copiii își pot imagina creaturi înfricoșătoare sau fantome. Întâlnirea cu persoane străine poate fi un stres pentru copii. Frica de străini ar putea fi numită timiditate. Alte temeri pot fi legate de pierderea părinților sau de decesul unui membru al familiei.
Dincolo de aceste vârste, temerile iraționale tind să scadă rapid, deși ar putea să mai fie și alte vârfuri ale acestora, în legătură cu alte situații. După vârsta de 11 ani, băieții își pierd mai repede temerile decât fetele.

8 ani – acești copii vor avea și o parte din temerile din trecut, dar se pot plânge și de altele noi, cum ar fi teama de respingere socială, critici, situații noi, de război sau pot fi îngrijorați de posibilitatea de a fi ei înșiși în pericol.

9-10 ani – aceștia sunt deja pre-adolescenți…ei se pot teme că părinții lor pot divorța, de pericolul personal. Această grupă de vârstă de poate teme și de sânge sau răni.

Citește și:  9 Sfaturi: Cum sa vorbesti cu adolescentul tau despre sex

11-12 ani – frecvent, acești copii se pot teme că pot fi răpiți. Dar și de întuneric sau injecții.

14-16 ani – la vârsta aceasta adolescenții sunt mai maturi și temerile lor iau și alte forme precum teama irațională de accident de mașină, de înălțimi, răpire, teama de avion sau atacuri teroriste și teama de a vorbi în public.

La copii, diagnosticul de tulburare de anxietate sau fobie se face după un examen medical și psihiatric cuprinzător. Fobia poate fi destul de dificil de diagnosticat, așa că părinții au responsabilitatea de a identifica anxietatea la copiii lor cât mai devreme și de a căuta ajutor profesional.

Prevenția fobiilor

Măsurile preventive de reducere a incidenței fobiilor la copii și adolescenți nu sunt cunoscute în acest moment. Cu toate acestea, detectarea și intervenția precoce pot reduce severitatea simptomelor, pot spori dezvoltarea normală a adolescenților și pot îmbunătăți calitatea vieții copiilor cu tulburări de anxietate.