10 Sfaturi pentru comunicarea cu copilul tau

Ceea ce isi doreste aproape fiecare parinte este sa stabileasca si sa cultive o relatie profunda cu puiul sau, care sa se extinda pe multe generatii, in ceea ce va deveni “mostenirea lor”. In cele ce urmeaza vom descrie 10 linii directoare pentru consolidarea acestei “mosteniri”, pe care puteti sa le includeti in modul vostru de gandire chiar de acum .

1. Oamenii (inclusiv copiii!!) reactioneaza conform experientelor lor, nu conform cu realitatea

Cand doriti sa obtineti o idee de la copilul dumneavoastra trebuie sa priviti prin ochii lui si sa vedeti lumea asa cum o face el. Mai intai obtinem mesajul care este conform cu perceptia sa, apoi extindem aceasta preceptie la realitate.

In ceea ce priveste educatia copiilor, am avut un coleg al carui fiu inca isi sugea degetul mare la varsta de trei ani. Parintii l-au mituit, l-au pedepsit, i-au tinut discursuri sau l-au ignorat. Ceea ce nu au facut insa, a fost sa schimbe sensul pe care il avea sugerea degetului in mintea copilului lor. Le-am sugerat sa incurajeze, de fapt, baiatul sa-si suga degetul mare, amintindu-i in acelasi timp ca, din moment ce el are deja trei ani, isi poate suge degetul cat doreste si ca nu trebuie sa se opreasca pana cand nu devine un „baiat mare.” Sa fie privit ca un “baiat mare” era ceva ce copilul isi dorea.
In mai putin de o saptamana problema a disparut!

2. In spatele fiecarui tip de comportament este o intentie pozitiva

Este o idee provocatoare, aveti dreptate, pentru ca este usor sa vedem motivatiile negative. Cu toate acestea, oamenii fac lucruri pentru ca vor ceva. Am putea argumenta ca un anumit comportament este condus de evitarea unei situatii neplacute, dar daca ne uitam mai cu atentie, ceea ce motiveaza acea actiune este totusi ceva pozitiv.

De exemplu: majoritatea oamenilor sunt de acord ca sa tipi la cineva nu este un comportament pozitiv. Cu toate acestea, ceea ce face pe cineva sa tipe este o chestiune pozitiva, la cele mai profunde niveluri.

Inainte sa cititi mai departe, ganditi-va la un moment in care ati tipat la cineva si intrebati-va: „Ce am dorit sa obtin prin tipatul meu?” Veti obtine, probabil, raspunsuri comune, ca acestea: sa fiu ascultat, sa fiu in siguranta, si aaa mai departe. Toate acestea sunt intentii pozitive.

3. Orice tel poate fi atins daca sarcina este defalcata in bucatele destul de mici

Ati auzit probabil citatul: “Cum sa mananci un elefant? Cate o imbucatura, pe rand!”.

Orice persoana are un prag pentru cat de multe informatii poate asimila la un moment dat. Media poate varia in functie de varsta, sanatate, cultura, context de invatare sau starea mentala. Descopera care este pragul copilului tau si tine cont de acesta.

Un adolescent care avea probleme cu memorarea informatiilor, parea sa fie motivat sa lucreze cu numerele de telefon, cupland bucati de informatie, cel mai adesea cate doua, in acest fel aveau sens pentru el. In momentul in care i s-au prezentat numerele de telefon cuplate cate trei digiti, pur si simplu s-a blocat. Dupa ce a invatat sa auda numarul si apoi sa-l vada in siruri de cate doua cifre, ca prin minune, si-a amintit acel numar de telefon.

4. Nu exista un asemenea lucru ca esecul, ci doar feedback

Sa facem greseli este parte a procesului de maturizare. Ca parinte, munca ta nu este aceea de a repeta copilului greselile pe care le-a facut ci, mai degraba, trebuie sa fie un „mecanism de feedback” de incredere care sa-l ajute si sa-l aduca inapoi pe drumul cel bun.

5. Fiecare comportament este util intr-un anumit context

Acesta este un alt sfat despre care oamenii pot spune cu usurinta ca este gresit. Ati putea argumenta, pe buna dreptate, ca crima este un comportament groaznic. Cu toate acestea, diferenta importanta intre crima si auto-aparare este motivul din spatele actiunii in sine.

Pentru a ilustra, când nepotul unor prieteni avea doi ani a inceput sa muste oameni. Asa ca am început sa-i spunem ca dintii sunt extraordinari, ca avem nevoie de gurile noastre pentru a ne hrani, si ca muscatul este cu siguranta ok, daca este facut in mod corect.
I-am spus, „Poti musca dintr-o bucata de carne sau o prajitura, dar nu poti musca oameni”. Apoi am intarit ceea ce il invatasem dandu-i sa guste ceva gustos, pentru a face tranzactia de la a musca membrii familiei si prietenii cu alimente si gustari sanatoase. Indeletnicirea/treaba copilului este de a incerca orice cu scopul de a invata, iar treaba parintilor este de a pune toate aceste comportamente in contextele potrivite, care sa ajute copilul sa devina o persoana de succes.

6. Mesagerul nu se odihneste pana cand mesajul nu este livrat

“Mami. MAMI! Mami mami mami!” Ati mai auzit asta, nu-i asa?

Copiii sunt comunicatori neobositi. Dacă nu receptionezi rapid mesajul pe care ei il trimit, se vor arunca pe podea, vor striga in timp ce se invart in cercuri si pot avea un acces de furie, lucru care nu este tocmai placut in cele mai multe dintre cazuri.

Adevarul este ca, ceea ce au vrut sa comunice, a inceput ca un mesaj non-verbal cu mult inainte de a fi nevoie sa apelezi la un exorcist :). Parintii sunt de obicei distrasi pentru ca sunt obositi, stresati, si supraincarcati cu responsabilitati. Cu toate acestea, in momentul in care vom incepe sa acordam o atentie sporita nevoilor copiilor nostri (cu cat mai devreme, cu atat mai bine) vom crea o legatura mai profunda cu copiii nostri deoarece ei vor invata sa aiba incredere ca le vrem doar binele.

7. Sensul a ceea ce vrei sa comunici si raspunsul pe care il primesti

Majoritatea parintilor presupun ca daca gura lor se misca in directia in care se afla copilul, comunicarea a avut loc. In cei mai simpli termeni, da, ai vorbit cu copilul tau, dar ar fi intelept sa astepti si raspunsul sau. Este comportamentul sau atitudinea pe care le asteptai? Masura comunicarii este in ceea ce ei au receptionat si ce vor face cu informatia.

Daca ti-ai certat copilul pentru o nota proasta spunandu-i: “Ce fel de nota este asta? Puteai mai bine!” iar in adancul tau ceea ce iti doreai ca el sa auda era ca iti pasa de viitorul sau, iar el iti va raspunde: “Niciodata nu esti multumit de ceea ce fac”, atunci trebuie sa intelegi ca raspunsul vine la ce informatia transmisa si nu la ce ti-ai dorit tu sa transmiti , undeva, pe drum, ideea de grija pentru viitorul sau s-a pierdut. Nu poti retrage ceea ce ai spus, insa iti poti cere scuze pentru ca ai comunicat un mesaj gresit, si poti incerca din nou.

8. O alegere este mai buna decat nicio alegere

Nimanui nu-i face placere sa i se spuna ce trebuie sa faca, iar copiilor le place sa fie independenti. Dificultatea vine din faptul ca, cu cat este mai tanara o presoana, cu atat este mai mica experienta de viata prin care ar putea sa castige intelepciunea de a face alegeri. Cu toate acestea, un parinte inteligent se va focusa pe dorinta copilului de a face alegeri, in loc sa-l faca sa se simta mic si sa-i impuna alegerile sale .

Ora de culcare este un exemplu foarte bun despre cum puteti incepe: in loc sa va trimiteti copilul la culcare protestand sau plangand, il puteti intreba: “Vrei sa mergi in pat sau sa zbori pana acolo?”, sau “Vrei sa te speli pe dinti inainte sau dupa ce citim povestea?”. In ambele situatii creati copilului iluzia de alegere, indulcind perceptia ca face ceva impotriva vointei sale.

9. Oamenii fac intotdeauna cea mai buna alegere, din variantele pe care le au la dispozitie

Asta nu inseamna ca alegerile copiilor nostri sunt intotdeauna cele mai bune, ci ca, atunci cand vine momentul ca un copil sa aleaga comportamentul X contra comportamentului Y, in alegerea copilului va juca un rol important perceptia asupra variantelor, in momentul alegerii.

Cu alte cuvinte, in cazul in care ar fi stiut mai bine, ar fi ales mai bine. In cazul in care un copil se lupta cu a face alegerile bune intr-un anumit context este un indiciu ca are nevoie de o strategie pentru a putea analiza mai bine, singur, aspectele fiecarei alegeri.

10. Daca ceea ce faci nu functioneaza, schimba strategia

Iti doresti ca fiul tau, in varsta de 12 ani sa faca curat in camera sa si crezi ca l-ai motivat suficient pentru ca ai tipat la el stand in fotoliu. Oare de ce trebuie sa-i spui de fiecare data ce trebuie sa faca, doar l-ai invatat beneficiile unei case curate.

Ei bine, fiul tau nu a asimilat valoarea unei camera curate iar tu repeti un program care nu are niciun sens in experienta sa (vezi punctul #1).

In loc sa repeti asta la nesfarsit, incearca o alta abordare. Nu renunta la a fi creative si nici la dorinta naturala a copilului de te face mandru de el.