Bărbații spun ceea ce au simțit cu ADEVĂRAT când și-au văzut pentru prima dată bebelușii

Pentru că  nu a purtat în pântece nouă luni copilul și nu a simțit durerile facerii, soțul tău poate avea o reacție diferită atunci când își cunoaște copilul. Iată ce au declarat barbații că au simțit în acel moment în care și-au întâlnit pentru prima dată copiii.

A meritat totul!

“Realizezi că tot ceea ce ai fost nevoit să înfrunți în viață te-a adus în acest punct, și că a meritat! Acest ghemotoc calduț din brațele tale este cel mai bun lucru pe care l-ai realizat și nu îți poți imagina să iubești vreodată pe cineva mai mult.”

Nu mi-am controlat emotiile

“Nu am putut să îmi controlez emoțiile când fiica mea s-a născut. Am plâns și am tot plâns… Am plâns când am văzut-o prima dată. Am plâns când asistenta mi-a zis să merg în sala de așteptare și să le spun părinților mei ca ea a venit pe lume. Am plâns când personalul spitalului m-a felicitat și mi-a spus <tăticule>”.

Ea este motivul

“Te uiți în jos și vezi un cartofel cu păr care scoate capul din fașă. Pe moment te gandești ce-o fi aia? Atunci realizezi! Este mogâldeața pe care soția ta a purtat-o în pântece și căreia îi citeai povești sau pentru care ieșeai la trei dimineata să cauți un anumit fel de mâncare. Este motivul pentru care ai trecut prin toate astea”.

Bun venit în rolul de a fi tătic

“Din momentul în care asistenta mi l-a pus în brațe, mi-am dat seama! Aceasta va fi prima mea amintire din rolul de tătic.”

Până aici, toate bune

“Primul gând care mi-a venit în minte a fost “Nu are nici sprâncenele unite, nici ochii sașii, până aici toate bune”.

Am simțit nevoia acută de a o proteja

“Te uimește faptul că ai putut crea așa ceva. Un sentiment de iubire te cuprinde când te uiți la copilul tău. Imediat te simți protector, mai mult decât ai fost vreodată. Au trecut doar trei minute și o iubești mai mult decat orice. Îți dorești să o ai grijă de ea și să o protejezi, să fie fericită și sănătoasă.”

Nimic

“Partea interesantă este cât de mult a durat până când am realizat o conexiune cu bebelușul. Avea trei săptămâni sau poate mai mult atunci când m-am întors de la muncă și l-am luat în brațe. L-am ținut în brațe și m-am uitat lung la el. Mi-a zâmbit. Era real. M-a schimbat. Am înțeles că era foarte fericit să mă vadă și mi-a arătat asta”.

Teama că voi repeta aceleași greșeli

“Doctorul a făcut o greșală la ecografie și ne-a spus că vom avea o fetiță. Ne pregăteam pentru venirea pe lume a unei fetițe de vreo câteva luni. Când s-a născut… aveam un băiețel. La acel moment mi-a fost foarte teamă să nu repet aceleași greșeli tată-fiu pe care le-am trăit în relația cu tatăl meu. Mi-am revenit în fire după căteva ore și am realizat că aceasta este schimbarea care ar putea încheia relația defectuoasă tată-fiu prin care am trecut în copilarie. Mi-am petrecut fiecare moment spunându-i copilului meu cât de mult îl iubesc și cum o să fiu prezent lângă el tot timpul”.

Panică

“Cea mai mare panică prin care am trecut în toată viața mea…”

Un amalgam de emoții

“Mi-am auzit fetița înainte să o văd, apoi inima mi-a explodat și s-a umplut de emoții, iubire, teamă și fericire. Apoi, când am vazut-o, am izbucnit în lacrimi. Era lipicioasă și arăta ca un bătrânel mic, cu pielea zbârcită, însă niciodată nu am simțit o iubire mai mare pentru o altă persoană în toată viața mea.”