Implicarea nașilor în creșterea copilului botezat

Botezul unui copil este un moment deosebit, iar cei care sunt rugați de părinți să fie nași acceptă cu bucurie acest rol. Totuși mulți dintre ei nu se gândesc și la responsabilitățile pe care le au ca nași de botez. Nu este vorba doar despre ceea ce trebuie să facă la acest eveniment, ci și de importanța pe care o vor avea ei în viața copilului de acum înainte.

Majoritatea nașilor sunt foarte fericiți pentru că vor boteza un copilaș și încuviințează că sunt dispuși să facă totul pentru ca acest moment important din viața lui să fie perfect. Alții mai strâmtorați din punct de vedere al banilor sunt puțin îngrijorați de ce cheltuieli vor face și meditează la găsirea unor soluții pentru a rezolva această problemă oarecum apăsătoare. Dincolo de aspectul financiar, nașii trebuie să-și asume anumite obligații și în plus să-l iubească pe copilaș. Legătura afectivă dintre ei și micuț este cea mai importantă, de aceea nașii nu trebuie aleși de părinți după criterii financiare, ci mai mult după capacitatea lor de a se dedica creșterii umane, spirituale a copilului botezat.

Nașii sunt aceia care suportă cheltuielile pentru Botez (respectiv taxa care se plătește pentru acest eveniment), ei trebuie să cumpere o serie de lucruri care se folosesc în biserică. Dintre acestea fac parte trusoul pentru copil, două lumânări pentru botez, o sticlă cu vin roșu pentru împărtășanie, un prosop pentru preot, un săpun, o pânză de mir care servește la înfășarea bebelușului după ce este botezat în apa din cristelniță, o sticlă cu ulei, câteva lumânări mici și câteva cruciulițe.

Nașii vor fi învățați de preot ceea ce trebuie să facă în biserică la această ceremonie de botez. În primul rând nașii trebuie să se spovedească înainte de a participa la slujba de Botez. De asemenea ei trebuie să cunoască rugăciunea Crezul pentru că vor trebui să o spună cu voce tare în biserică la Botez. Unii preoți obișnuiesc să spună ei rugăciunea pentru ca nașii să o repete după ei, alții îi lasă să o citească din cartea de rugăciuni.

Conform bisericii, copilul poate avea un singur naș sau o singură nașă, ori un naș cu o nașă. Aceștia vor avea un rol important și în viața copilului, vor deveni părinții lui spirituali. Ei trebuie să aibă grijă de micuț, să-l învețe ce înseamnă să rămână credincios pe tot parcursul vieții lui, să ducă o viață cu adevărat creștină. Nașii trebuie să aibă sentimente de afecțiune pentru copil, să fie mai întâi de toate oameni credincioși, cu suflet frumos, să se dedice copilului mult timp înainte și nu doar la ceremonia de botez.

Nașii nu trebuie aleși doar după situația lor financiară, pentru a oferi un dar generos copilului la Botez. Ei trebuie să se implice emoțional, să aibă sentimente frumoase pentru micuț și să fie conștienți de rolul lor în viața acestuia. Preoții sfătuiesc părinții să aleagă întotdeauna cu inima nașii de botez, să fie persoane care au credință și care chiar dau dovadă că sunt buni creștini. Misiunea nașilor nu este doar aceea de a îndeplini câteva reguli de la Botez, ea este mai importantă abia după această ceremonie, pe măsură ce copilul crește. Nașii sunt părinții spirituali ai copilului, trebuie să se ocupe de educația lui creștină, lucrul foarte important pentru viața sa.

Sunt situații în care nașii vin la Botez și apoi legătura dintre ei și părinții copilului se rupe, ei nu se mai văd cu anii cu aceștia și copilul. Așa se întâmplă mai ales atunci când nașii sunt aleși doar pe criterii financiare fără a se ține cont de alte lucruri mult mai importante pentru copil. Nașii trebuie să fie acei oameni care îl învață pe copil despre Dumnezeu, îl învață să aibă credință, că are un înger păzitor care îl veghează în viața sa. Nașii sunt aceia care trebuie să-i povestească copilului despre principalele sărbători din an, despre Nașterea Domnului și despre Paște. Ei trebuie să-i facă o educație creștină, să-l învețe rugăciunea Tatăl Nostru, să meargă la biserică la Sfânta Liturghie și să participe la împărtășanie.

Nașii trebuie să iubească copilul, să se roage pentru el, pentru că rugăciunea este o manifestare a dragostei.