Lucruri pe care mi-am promis ca nu o sa le fac copiilor mei

Toti suntem experti in a fi parinti inainte de a deveni de fapt unul (sau cu muuuult timp dupa ce am devenit deja parinti).
Nici eu nu am facut exceptie.

Lista de lucruri pe care nu aveam de gand sa le fac in calitate de parinte, inainte de a deveni unul, a devenit, de-a lungul timpului, tot mai lunga pentru ca am continuat sa adaug noi idei chiar si dupa ce am devenit un parinte, in urma cu multi ani.

M-am gandit sa impartasesc cu voi o parte din aceasta lista; amuzanta dar si constructiva in acelasi timp.

1. Sa-mi  las copiii in „grija” televizorului

E bine sa crezi ca o sa vii acasa de la munca si sa fii capabila sa faci cina si sa speli sau sa faci curatenie in timp ce copiii se joaca in liniste, dar asta nu e chiar realist. Vei auzi pe undeva „Mami, mami, uite!”, „Mama, fratele meu mi-a luat jucaria” sau momentele cand va veni sa te traga de pantaloni.

Cand fetita mea era la gradinita, timpul liber il petreceam povestind, jucandu-ne si citind povesti. Erau si zile insa, in care, nu aveam timp de toate acestea. Prinsa intre treburile casei si munca, televizorul era, uneori, un salvator pentru mine. Si sincera sa fiu, acum, nu ma simt vinovata! Nu am exagerat niciodata.

2. Sa spun „pentru ca asa am spus eu”

Aceasta a fost una dintre cele mai mari suparari ale copilariei mele. „Ce vrei sa spui cu „pentru ca asa am spus eu”?„, „E ridicol, daca nu ai un motiv bun, atunci nu este o regula buna„, spuneam adesea plangand.

Mi-am spus atunci ca nu voi argumenta niciodata copiilor mei cu replica aceasta.

Dar de unde. Am invatat mai tarziu ca „pentru ca asa am spus eu„,  inseamna mai mult de atat, inseamna o experienta de viata, faptul ca mama mea stia mai bine decat mine, si incerca sa ma protejeze de eventuale dezamagiri sau esecuri.

Intre timp fata mea a crescut iar „pentru ca asa am spus eu” a fost inlocuit cu conversatii care ne ajuta pe amandoua.

3. Sa fiu prea protectoare

De-alungul adolescentei mele, mi-au fost interzise multe lucruri: nu aveam voie sa stau afara tarziu, nu ramaneam sa dorm la colegele de clasa, sau ma plimbam cu bicicleta fara casca, si altele. Pe atunci credeam ca e stupid.

Mi-am spus ca atunci cand voi avea copii, nu voi fi o mama asa protectoare, si ca ii voi lasa sa faca ce vor.

Astazi insa, cand sunt mama, numai este la fel. Este instinctul acela protector in mine; nu-mi pot lasa copilul in preajma necunoscutilor si fac tot ce pot sa il protejez.

4. Copiii mei nu vor avea un program strict de culcare

In ceea ce ma privea, orele de culcare au fost un mare chin pentru copilaria mea. „Copiii mei se vor culca atunci cand vor fi obositi”, imi spuneam.
Acum mi se pare amuzant, cand imi aduc aminte.

5. Sa imi duc copiii la restaurant cand sunt mici

Când nu ai copii, exista doar cateva lucruri la fel de iritante ca si copiii mici in locurile publice. Acestia sunt galagiosi, arunca mancarea pe jos, plang.

Parintii mei nu m-au luat niciodata cu ei la restaurant cand eram foarte mica, si acum inteleg de ce.

6. Crizele copiilor in magazinele de jucarii

Pe bune, chiar nu poti controla un copil? Ma intrebam. Cat de greu poate fi?
GREU! Cu exceptia cazului in care esti dispus sa-i iei toate jucariile pe care si le doreste, este imposibil sa mergi la cumparaturi si sa nu faca o criza pe-acolo.

Din fericire pentru mine, perioada aceasta a trecut foarte repede.

7. Nu voi spune niciodata „nu”, atunci cand vor sa ne jucam

Imi amintesc si acum cand ii ceream tatalui meu sa iasa afara cu mine, sa ne plimbam sau sa ne jucam. Nu de putine ori era ocupat. Mi-am promis ca nu voi face la fel cu proprii copii.
Totusi, o fac!, si cateodata asa este mai bine.

Copil fiind, nu realizam ca ridicarea unui om de zapada in curte la ora 9:00 seara, nu era tocmai potrivita.
Acest lucru nu insemna ca parintii nu vroiau sa se joace cu mine, insa un „nu” este uneori necesar.

8. Le voi permite sa manance fast food si dulciuri inainte de masa

Un pic de fast-food si cateva dulciuri nu omoara nici un copil (sper). Cel putin nu daca o facem cu moderatie.

9. Copii au nevoie de limite – fara indoiala.

Dar, uneori, flexibilitatea acestor limite este mai usoara decat o lupta care nu-si merita nici timpul nici energia.
Inainte de a avea copii, imi spuneam ca atunci cand voi spune „nu”, asa va ramane.

Astazi, in casa noastra exista reguli, si de cele mai multe ori le respectam.
Dar uneori, incalcarea acestor reguli merita linistea si bucuria de pe chipul celor mici.

Tu ce ai jurat ca nu vei face ca parinte?

[divider style=”style-4″]

Ti-a placut articolul? Poti sa dai un Like!
Iar daca ai o prietena careia i-ar placea atunci poti sa-l si distribui pe Facebook.