Minciunele, invenții și minciuni gogonate – ce e de făcut când copilul minte
Mulți părinți pot fi tentați să spună „copilul meu nu ar spune/face așa ceva niciodată”. Adevărul este că toți copiii (și adulții) mint la un moment dat sau altul.
Minciuna este un declanșator uriaș pentru noi, părinții, pentru că așa am fost învățați. În multe familii, copiii erau învățați că minciuna și mincinoșii sunt răi și de multe ori am fost pedepsiți pentru minciună în copilăria noastră.
De cele mai multe ori pentru că părinții aveau senzația de pierdere de control asupra copiilor, aveau tendința de a crede că ai lor copii sunt influențați din exterior – prieteni, colegi, etc și se simțeau vinovați că nu i-au educat bine.
Uneori copiii mint pentru a evita pedepsele.
Sau pentru a se simți valorizați, pentru a obține ceva, pentru a proteja pe cineva, pentru a evita activități neplăcute, sau pentru a nu-și asuma responsabilitatea acțiunilor lor.
Pe la vârsta de 3 ani, copiii dezvoltă o abilitate pe care cercetătorii o numesc „teoria minții”, ceea ce inseamnă că ei realizează că o parte a minții lor ne este inaccesibilă și că ne pot ascunde lucruri.
La vârsta aceasta copilului îi este greu să facă diferența între realitate și fabulație și apar invențiile, sunt mai degrabă lucruri pe care copilul nu le poate avea, dar pe care și le dorește: tatăl meu este super-erou etc. Aceasta este o activitate normală, copiii mici spun povești de dragul poveștilor și pentru a se distra.
Și noi am avut prieteni imaginari.
Fiica-mea avea la vârsta asta (3-4 ani) un grup de 4 pitici, prietenii ei imaginari, despre care ne povestea tot felul de lucruri care mai de care mai interesante și fantastice, care mergeau cu noi la cumpărături și chiar în concedii.
La școală, lucrurile se schimbă.
Mai târziu, la vârsta când merg la școală, copiii înțeleg că nu este în regulă să mintă, însă o fac din ce în ce mai elaborat, mai convingător, pentru a rezolva problemele cu care se confruntă. Aceasta este vârsta la care minciunile pot deveni repetitive.
Copiii trebuie învățați valoarea onestității și despre consecințele minciunii. Ei vor copia întotdeauna ceea ce văd în familie, de aceea trebuie să le fim un model de integritate și cinste. Trebuie să le explicăm că niciodată beneficiile minciunii nu întrec pierderea încrederii celor din jur.
Ce facem când îi prindem?
În momentele în care prindem copiii mințind trebuie să evităm să punem etichete de genul “ești mincinos” pentru că, în timp, copilul și-o va asuma și se va comporta din ce în ce mai acut conform etichetei puse. De asemenea, de evitat sunt rușinea și vina – atunci copiii vor minți pentru a se proteja de durerea emoțională.
În schimb, trebuie să încurajăm sinceritatea și să-i lăudăm atunci când fac ceva greșit și totuși mărturisesc.
În cazul în care un copil sau adolescent minte și a făcut din asta o obișnuință, este de preferat să apelați la ajutorul unui specialist care vă poate învăța cum să gestionați aceste comportamente.
Comentează