O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Te lupți cu comportamentul copilului tău? Uneori este greu să îți dai seama dacă ai un copil răsfățat sau nu.

Poate începe ca și un miorlăit ocazional. Vrea să stea mai mult în parc sau să primească un nou erou de jucărie, nu contează că mai are încă multe altele la fel în cutia de acasă. Apoi începe să facă o criză atunci când îi refuzi ceva sau nu te ascultă în mod intenționat când se supără pe tine. Poate începe să ceară la care restaurant să mănânce săptămâna aceasta, fără a-ți arăta pic de recunoștință când ești de acord să mergeți acolo.

Niciun părinte nu își răsfață copilul în mod intenționat.

Poate că vrei să îi oferi tot ceea ce tu nu ai avut din punct de vedere financiar sau programul tău de la muncă foarte încărcat te face să ai remușcări că nu petreci suficient timp cu copiii. A ceda este mult mai ușor decât a pune piciorul în prag, mai ales când ești extenuat.

Dar poți realiza că ai o problemă mult mai mare ce ți-a scăpat de sub control mai repede decât ai anticipat. Mereu ai vrut ca al tau copil să fie politicos și bun cu ceilalți. În schimb, simți că nu mai ai niciun control asupra copilului tău.

Dacă te regăsești în aceste cuvinte, nu ești singurul părinte ce se luptă cu un astfel de comportament al copilului. Mulți alții au realizat acest lucru la momentul oportun. Cu excepția unor perioade, nu este ușor să vezi dacă îți răsfeți copilul sau nu. Cum știi că are un comportament normal pentru vârsta lui sau dacă dă semne de răsfăț excesiv.

Aruncă o privire pe aceste nouă semne ale unui copil răsfățat și de ce trebuie să schimbi puțin lucrurile:

1. Cedezi la orice cerință a copilului tău

Ai avut una din acele zile când pur și simplu ești prea obosit să fii părintele de nota zece? Poate că doar ce ai încheiat o zi lungă de muncă unde ai sărit și peste prânz. Nu prea ai chef să faci față unui alt tantrum despre luarea unei gustări cu 30 de minute înainte de cină. Alteori, încerci să îl faci fericit. Faptul că arunci o jucărie în coșul de cumpărături, nu înseamnă mai nimic, mai ales dacă ți-o permiți cu lejeritate.

A ceda la fiecare dorință a copilului tău nu înseamnă că trebuie să nu îi pui necesitățile și interesele pe primul plan. Doar că astfel copilul va înțelege că poate primi orice își dorește, o așteptare nerealistă pe care o va avea nu numai de la tine ci și de la alții pe care îi va întâlni în lumea reală.

Poate că va înțelege că este suficient să se smiorcăie, să plângă sau să facă o criză pentru a face altă persoană să se simtă prost și să îi satisfacă dorințele. Însă nu este cel mai sănătos mod de a începe o relație sau o prietenie. Copilul nu va înțelege că trebuie să asculte și pe celălalt pentru a înțelege logica din spatele deciziilor bune sau rele. El va dori numai să iasă ca el.

Dacă cedezi la fiecare cerință, nu poți stabili limitele pe care le dorește copilul tău. Poate părea că își dorește să cedezi, însă de fapt dorește un părinte care să îi țină piept crizelor pe care le face și să rămână puternic și consecvent.

Citește și:  4 moduri amuzante de a face bebelușul să vorbească

2. Amenințări în van

Cu toții am amenințat în van la un anumit moment dat. Eu și copilul meu eram gata pentru înot când a început să se prostească în loc să facă ceea ce trebuiau să facă, așa că i-am spus ”Dacă nu ești gata, nu mai mergem la lecția de înot! ” Alteori, i-am spus ”Dacă mai văd jucării pe jos, le voi arunca la gunoi! ”Nu aveam nicio intenție să nu merg la lecția de înot doar pentru că ea se prostea și nici nu aveam de gând să arunc jucării. De ce le-am spus așa ceva?

De multe ori, suntem exasperați și reacționăm în loc să luăm o pauză și să vedem dacă acesta este cel mai eficient mod de a ne comporta cu copiii noștri. Alteori, ne simțim amenințați de faptul că nu ne ascultă și încercăm să spunem ceva la limită sau pur și simplu pare că nimic altceva nu mai merge cu ei.

Dar amenințările în van nu au valoare. De obicei le spunem când ne-am atins limitele sau suntem prea obosiți să funcționăm în mod corect și doar înrăutățim situația. De asemenea, amenințările în van funcționeză o dată sau de două ori înainte ca cel mic să știe că blufezi. Concentrează-te asupra comunicării și respectului, nu a ordinelor date, oricând este posibil.

3. Ești inconsecvent cu așteptările și consecințele

În ciuda cerințelor lor, copiii cer consecvență. Nu îi poți spune copilului tău să nu mai sară în camera de zi când ieri ai creat o cursă cu obstacole cu care v-ați jucat folosind pernele. Trebuie să te adresezi în mod consecvent atunci când lovesc sau își tachinează frații și nu atunci când au chef de joacă.

Așadar, nu este corect să te aștepți de la un copil să știe ce are de făcut dacă tu ai fost inconsecvent. Devine confuz când nu are responsabilități clare. În plus, dacă ești prea blând și indulgent, copilul poate fi confuz în ceea ce privește regulile care se schimbă tot timpul. Dacă nu ai așteptări, nu va ști cum vrei ca el să se comporte sau cum ar trebui.

Fii consecvent pe cât posibil, chiar dacă asta înseamnă că superi copilul. Poți fi flexibil și îți poți recâștiga luptele, până la urmă, trebuie să ne obișnuim și cu părțile mai puțin bune ale vieții.

Citește și:  Cum sa disciplinezi un copil mic

4. Îți aperi copilul de emoții și sentimente dificile

Niciun părinte nu vrea să își vadă copilul pus într-o situație dificilă dar uneori ducem acest lucru la extrem. Ne putem concentra atât de mult pe a face pe plac copilului, încât încercăm să îi protejăm de plictiseală și de dezamăgire. Sau vrem ca ei să fie fericiți și nu triști sau răniți. De aceea de multe ori le dăm jucării să nu mai fie plictisiți sau îi asigurăm că sunt cei mai buni, chiar dacă au pierdut un concurs. Și ce facem când un con de înghețată a fost scăpat din mână? Cumpărăm altul din magazin pentru ca cel mic să nu mai facă o criză.

Chiar și cu cele mai bune intenții, protejarea copiilor de emoțiile dificile face mai mult rău decât bine. Fiind protejat de dificultăți, copilul nu va învăța din experiențele sale sau va avea dificultăți în a face față unor momente grele.

Care este cea mai grea consecinţă? Copilul își pierde încrederea în sine și nu mai crede că este suficient de puternic pentru a face față provocărilor. Se va îndoi de sine însuși nu numai în momentele dificile.

Viața are suișuri și coborâșuri. Decât să încerci să îți protejezi copilul de dificultățile inevitabile în viață, arată-i cum să le facă față. Explică-i că emoțiile vin și trec, chiar și cele mai dificile.

5. Îl răsfeți cu lucruri materiale

Toți ne dorim ceea ce este mai bun pentru copiii noștri, să se bucure de ce nu am avut noi. Poate că vrei să aibă cele mai la modă jucării sau lucruri sau realizezi că îi poți oferi unele lucruri fără probleme. Cu siguranță îți și place când îi faci cadouri și copilul se bucură. Dar, dacă duci acest lucru la extrem, poți avea un copil foarte răsfățat.

Un exces în jucării sau lucrurile pe care le deține poate determina copilul să nu mai aprecieze adevărata valoare a acestora.

Dacă are atât de multe lucruri dintre care să aleagă, nu își va mai manifesta nici recunoștința. Până la urmă, este destul de greu să prețuiești un animal de pluș când alte 50 te așteaptă în cameră. Dacă îi oferi prea multe lucruri, îi vei da și speranțe și așteptări nerealiste.

Bucuria venită din surse externe precum cadourile devin o obisnuință, iar copilul se va aștepta să le primească mereu. În plus, riști să îi răpești bucuria copilului cu darurile și nu cu relaţiile sau plăcerile simple care contează cel mai mult. Te concentrezi la un lucru și nu pe ceea ce se află în spatele lui.

Citește și:  Prima zi ca elev? Iată câteva sfaturi pentru a-ți pregăti copilul pentru prima zi de școală

6. Trebuie să îți mituiești copilul să facă unele lucruri

A ieși din casă nu este cel mai simplu lucru pentru mulți dintre părinți. Copilul se poate opune să se încalțe sau durează foarte mult până vine la ușă. Smirocăiala și plânsetele sunt comune și tu te vezi nevoit să ieși din casă în cel puțin o oră. Este tentant să îți mituiești copilul cu un lucru minor ”Grăbește-te să te încalți și vei primi înghețată de la magazin”, ai putea spune.

Ești prea obosit să te mai lupți cu încă o criză mai ales când nimic nu pare să funcționeze. În plus, mita este eficientă pentru copii și în cazul notelor, pentru că acestea par a se îmbunătăți când primesc recompense.

Însă mita nu este altceva decât o soluție pe termen scurt. Pe măsură ce mita devine o normă, copilul se va aștepta la mai multe recompense pentru a face unele treburi.

Copilul va căuta bucuria în recompensele materiale. Așadar, ar trebui să își facă curat în cameră fiindcă:

  • Asta este așteptarea pe care o ai de la el;
  • Se va bucura să stea într-o cameră curată;
  • Se va simți mândru de sine însuși.

Și nu în cele din urmă, mita nu este tocmai potrivită dacă vrei să înveți copilul anumite valori. Ar trebui să te ajute să cureți camera chiar și fără mită sau recompense.

7. Nu îl înveți bunele maniere

Manierele par un lucru ce ține de trecut, mai ales dacă este vorba de copii. Cine se mai poate gândi să amintească celui mic să spună “mulțumesc” și “te rog” dacă abia mai avem timp să ne terminăm prânzul?

Adevărul este că manierele și comportamentul merg mână în mână. Manierele nu transformă copilul într-un robot care repetă niște fraze. De exemplu, a spune “mulțumesc” și “te rog” este un semn al gratitudinii, in vreme ce a-ți învăța copilul să spună “îmi pare rău” este un lucru foarte bun.

Bunele maniere nu inseamna numai că micuţul trebuie să spună cuvintele magice.

Învață-ți copilul să nu fie mereu primul, să nu se înghesuie sau să nu mănânce toată mâncarea de la o petrecere. Trebuie să înțeleagă că nu este bine să se comporte prostește și să facă gălăgie când surioara cea mică plânge sau că nu poate să primească mereu ceea ce își dorește.

Citește și:  La ce să te aștepți când aduci acasă bebe 2

8. Îi permiți copilului să fie nerespectuos cu tine

Ai mai văzut scena – copilul care vorbește urât cu mama sa în timp ce îl ajută la teme. Copilul care insultă și își terorizează părinții. A întoarce vorbele și a fi obraznic sunt primele semne ale unui copil răsfățat.

Iată cum stă treaba: copiii au un motiv sau altul să se supere, aproape mereu. Poate că mama îl bătea la cap pe fiul ei să își facă temele sau copilul care își insultă părinții trece prin niște schimbări acasă și astfel își exprimă frustrarea. Dar nu este corect ca micuţilor să le fie îngăduit să vorbească astfel cu părinții lor.

Copiii nu învață să comunice și altfel și oricât de bune ar fi motivele lor, nu trebuie să se comporte așa. Lipsa de respect crează o ruptură în relația părinte-copil. Este mult mai greu să ai o influență de oricare natură asupra copilului dacă el îți vorbește astfel. De asemenea, nu are limite și poate continua să întindă coarda până la refuz. Lipsa limitelor îl determină să îi insulte și pe alții așa cum nici nu ar trebui.

Și nu în ultimul rând, dacă îi permiți copilului să nu te respecte, nu ești tocmai un model demn de urmat. În calitate de părinți, trebuie să ne respectăm noi înșine, după care să cerem copilului să ne vorbească într-un anumit fel. Copiii pot avea alte opinii, însă într-un mod respectuos.

9. Copilul are multe de zis în viața de familie

Iar alege copilul la ce restaurant mâncați? Este foarte bine că îi oferi celui mic posibilitatea de a alege, atâta timp cât decizia aparține și copilului și părintelui. Îl poți întreba care pulover îi place mai mult, însă nu îl lăsa să aibă ultimul cuvânt în felul în care se îmbracă. Este în regulă să îi iei în calcul opinia asupra carui restaurant să mergeți la masă, însă a face acest lucru prea des nu îi oferă prea mult control ci, mai degrabă, se va simți împovărat cu responsabilitatea de a alege unele lucruri care nu intră în atribuțiile lui.

Copiii nu se gândesc la interesele familiei când iau o decizie. Dacă ar fi la alegerea lor, mulți copii ar prefera să mănânce înghețată și fast food în fiecare zi, fără să țină seama de sănătatea lor.

Citește și:  Cele doua cuvinte cu cel mai mare impact pe care i le spun fiicei mele

Concluzii

A ceda cerințelor copilului și plânsetelor lui este cea mai ușoară cale. Evităm să ne simțim rușinați de crizele lor sau să ne simțim vinovați că nu petrecem suficient de mult timp cu ei. Preferăm să nu îi dezamăgim mai ales când acest lucru înseamnă să le cumpărăm o jucărie pe care și-o doresc.

Răsfățul este o problemă ce trebuie rezolvată. Dacă îl răsfățăm, nu îi mai oferim copilului posibilitatea de a învăța lecții valoroase, cum să facă față unor situații dificile sau emoții negative, cum să arate empatie. Nu trebuie doar să punem capăt plânsetelor ci să creștem viitori adulți care trebuie să facă față unei lumi în care nu toată lumea se va apleca la necesitățile lor. Până la urmă, copiii vor ca părinții să le fie părinți, nu le faci niciun favor dacă le ești mai mult decât atât.

»