O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Vaccinurile pentru copiii noștri între pro și contra

Îmi este greu să cred că există mămici care să nu dorească binele copiilor lor și, cum nu trăiesc într-o altă lume, văd și aud, dar prefer să nu vorbesc acum despre cazuri situate peste puterea mea de înțelegere. Azi, vom vorbi despre vaccinuri, un subiect dezbătut pe larg atât de către specialiști, cât și de către mămici. Un subiect controversat care te aruncă într-o zonă ambiguu.

Cauți să te informezi cât mai bine și, cu toate astea, într-un final ajungi să te întrebi: „să-i fac copilului vaccinul x sau nu?”. Asta pentru că informația pe care o citești este contradictorie și nu reușești să te lămurești îndeajuns pentru a lua decizia de care să fii mulţumită.

Ce faci când într-adevăr îți dorești tot ce este mai bun pentru copil, dar te trezești în mijlocul unui subiect controversat? Cum vei ști să iei decizia cea mai bună?

Îmi amintesc că în urmă cu 9 ani, prin 2008, fetița mea ar fi trebuit să fie vaccinată împotrivă cancerului de col uterin. Spun „ar fi trebuit”, pentru că așa susțineau cei care au demarat „Campania naţională de imunizare din România”. Faptul că se spunea că beneficiile sunt mai mari decât riscurile nu m-a liniștit, dimpotrivă aș spune.

La vremea respectivă se vorbea mult despre efectele adverse ale vaccinului și se punea accent pe faptul că nici măcar producătorii nu puteau să spună cu exactitate cât timp ar fi durat imunitatea. Am refuzat să i se facă vaccinul copilului meu și, dacă mă întrebi, nici acum nu înțeleg de ce a fost necesar să se plătească multe milioane de euro pentru un vaccin a cărei perioadă de imunizare era o necunoscută și care putea aduce prejudicii grave copilelor vaccinate – de la stări de leșin și amețeală, la paralizii, tromboze și chiar deces.

Faptul că am refuzat vaccinarea împotriva cancerului de col uterin nu presupune că m-am erijat în Gică-contra. Nu mi-am făcut un scop din a refuza vaccinările ulterioare, cum nici înainte nu procedasem în acest sens. Cred că un părinte responsabil nu trebuie să se înscrie într-o tabără pro sau contra, doar de dragul acțiunii.  Pe de altă parte, să te informezi corect nu înseamnă să dai o căutare în Google și să deschizi primul site la întâmplare.

Citește și:  10 Sfaturi pentru a-i ajuta pe copiii timizi să-și facă prieteni

Este foarte adevărat, în România ne lipsește accesul la informația de primă mână. Nu prea putem spune că avem presă responsabilă și accesul la un medic bun de multe ori e limitat. Asta nu înseamnă că nu ne putem informa corect. Dacă nu avem noi, citim pe la alții materialele serioase, cu adevărat informative.

În România anului 2017, există un calendar național de vaccinare care include vaccinuri gratuite și obligatorii:

1. Vaccinul antihepatic B

Prima doză se administrează încă în primele 12 ore de viață, așadar, în maternitate, următoarele doze se administrează la 2 și 6 luni, în același timp cu DTP și VPOT – cu condiția ca vaccinul să fie disponibil în maternitate. Nu mai departe de luna martie 2017, faptul că maternitățile nu mai dispuneau de vaccinul antihepatic B a reprezentat un subiect pe larg mediatizat.

Și mai grav este că se vehiculează că vaccinul va lipsi din maternități până anul viitor. Sper să nu fie așa, pentru că acest vaccin imunizează împotriva infecțiilor cauzate de virusul hepatitei B, înainte de expunere,  dar și după expunerea la virusul hepatitic B. Imaginează-ți că o mamă infectată poate să transmită virusul hepatitei B nou-născutului, iar acestuia nu i se face vaccinul care să îl imunizeze pe termen lung!

De astfel, vaccinul antihepatic B este considerat unul dintre cele mai sigure vaccinuri. Rareori pot să apară efecte adverse iar acestea constau în reacții alergice neplăcute, este adevărat, dar care nu duc la deces.

2. Vaccinul BCG (Bacilul Calmette-Guérin)

Se administrează bebelușului în intervalul de 1-7 zile, după naștere. Dacă în cazul vaccinului antihepatic B părerile care susțin riscurile majore ale acestuia sunt limitate, nu așa se pune problema când vine vorba despre vaccinul BCG. De curând, am citit o carte scrisă de medicul Christa Todea Gross -„Vaccinurile: prevenție sau boală? O nouă patologie pediatrică”.

Cu privire la acest vaccin medicul din Cluj-Napoca spunea: „vaccinul BCG singur poate provoca o tuberculoză primară pulmonară ori extra-pulmonară gravă, sau otite purulente, care duc la pierderea auzului.” Paradoxal, vaccinul se face pentru prevenția tuberculozei.

Nu este singura opinie care nu susține beneficiile vaccinului BCG, dar acest lucru nu înseamnă că nu există și voci pro care susțin eficienţa acestuia. Mai multe studii realizate în timp susțin că eficienţa vaccinului BCG este în medie de 50%, că decesele sunt reduse cu 70%, iar imunizarea durează aproximativ 15 ani.

Citește și:  Semne ca bebelusul tau te iubeste

Prof. dr. Ioan Paul Stoicescu este unul din medicii căruia îi admir profesionalismul. Domnia sa este de părere că vaccinul BCG este cel mai controversat vaccin utilizat pe scară largă și afirmă: „Studii randomizate controlate și caz-control au furnizat date total disparate, de la efect excelent la lipsa efectului de protecție împotriva tuberculozei”.

Cert este că în țări precum Olanda, Luxemburg, Spania și Belgia, de exemplu, vaccinul BCG nu intră în schemă, iar la nașterea copilului nu este obligatoriu și nici măcar recomandat vreun vaccin.

3. Vaccinul hexavalent – DTPa-VPI-Hib-Hep B

Se administrează la 2, 4 și 11 luni. Acest vaccin oferă protecție în cazuri de difterie, tetanos, tuse convulsivă, poliomielită, boli determinate de Haemophilus Influenzae, Hepatita B. Mai exact:

  • Difterie. Conținutul de toxoide difterice asigură protejarea unui procent de  95%  din totalul copiilor vaccinați, pe o perioadă de 10 ani.
  • Tetanos. Vaccinul asigură protecție la aproximativ 100% dintre copiii carora li s-a administrat, timp de 10 ani.
  • Tuse convulsivă: Vaccinarea cu DTPa este eficientă pentru un procent de 80 – 90% din totalul de copii vaccinați – respectarea frecvenței de vaccinare crește acest procent la 98%.
  • Poliomielită: vaccinul VPI asigură imunitate pentru poliomielita paralitică. După administrarea a trei doze, mai mult de 99% din copiii vaccinați se pot bucura de o imunitate optimă.
  • Boli determinate de Hib: 93-100% dintre copiii cărora li se administrează 2-3 doze de vaccin Hib dezvoltă imunitate la microbul Haemophilus Influenza.
  • Hepatită B: dezvoltă imunitate la virusul care declanșează boala, pentru peste 90% dintre copiii cărora li se administrează 3 doze de vaccin împotriva Hepatitei B.

Mai multe recenzii susțin că după administrarea vaccinului hexavalent – DTPa-VPI-Hib-Hep B nu se înregistrează efecte adverse grave.

4. Vaccin rujeolic-rubeolic-oreion (ROR)

Un alt vaccin controversat. Despre acesta se spune că protejează de rujeolă (pojar), rubeolă și oreion – 3 boli ale copilăriei care nu necesită tratament medical. ROR se administrează la 12 luni și, a două doză, între 5-7 ani sau chiar mai devreme, cu condiția ca între prima și a două doză să treacă un interval de 28 de săptămâni.

Nu sunt mămică de băiat, dar dacă aș fi, aș lua în calcul o posibilă situație în care copilul meu este protejat de oreion, o boală inofensivă în copilărie. Dar ar putea avea oreion ca adult și, destul de probabil, ar face orhită (inflamație a testiculului), o boală care foarte rar duce la sterilitate. Oare, administrând acest vaccin la 12 luni, nu se amână contractarea bolii pe când copilul meu ajunge adult și complicațiile vor fi mai mari?

Citește și:  Sa gatim impreuna un desert (+reteta)

Un alt element din vaccinul ROR este vaccinul împotriva pojarului, care are rolul de a imuniza copilul în fața unui posibil pericol de encefalită rujeolica. Doar că ar fi bine să știi că acest vaccin implică și următoarele riscuri: encefalopatie, complicații PESS (panencefalită sclerozantă subacută), ataxie, retard mintal, meningită aseptică, convulsii și hemipareză. De asemenea, complicațiile secundare includ: encefalită, diabetul cu debut în copilărie, sindromul Reye și scleroză multiplă.

Nu în ultimul rând, vaccinul ROR include și vaccinarea anti-rubeolică. Similar cu situația pe care am expus-o în cazul oreionului, vorbim despre o boală inofensivă, pe care dacă copiii noștri nu o fac în copilărie este posibil să o facă la maturitate. La femei există riscul ca boala să apăra în perioada de procreere. Mai mult de atât, există studii care au demonstrat că numeroase femei vaccinate în perioada copilăriei nu prezintă anticorpi de protecție specifici în adolescenţă.

5. Vaccin tetravalent diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic ( DTPa-VPI)/vaccinul polio inactivat (VPI)

Se administrează la vârstă de 6 ani, de către medicul de familie. Acest vaccin oferă imunitate împotriva următoarelor boli: difterie, tetanos și poliomielită. Studiile indică faptul că după două doze de VPI mai mult de 90% dintre persoanele vaccinate sunt imune la cele trei tipuri de virus polio, iar după trei doze, procentul crește la 99%.

În concluzie…

Știu că ești o mămică responsabilă şi că îţi dorești doar ceea ce este mai bun pentru copil. Încerc să mă pun în locul  tău şi cred că îți este teribil de greu să iei o decizie când nu ai suficiente informații şi când nici măcar informațiile pe care le ai nu sunt 100% certitudini. Cântărește bine riscurile şi beneficiile implicate de alegerea ta şi asigură-te că ai găsit cea mai bună sursă de informații. Nu-ţi va fi ușor, dar nici imposibil!