Lucruri la care visam când eram mici
În adolescenta, prietena mea cea mai bună îmi povestea că dorința cea mai mare a mamei sale era să aibă șemineu în sufragerie. Unul din ală mare și frumos cum vedem în filme, pe care să așeze poze cu copiii și viitorii nepoți și care să creeze atmosfera aia de poveste iarna.
Având în vedere că locuiau într-un apartament de bloc, era foarte puțin probabil ca asta să se întâmple vreodată. Devenise chiar subiect de glume între noi imposibilitatea ca mama sa să își construiască în sufragerie un șemineu cum vedem prin filme.
Însă ideea mi-a plăcut și mie întotdeauna.
Îmi imaginam o casă în vârful unui munte unde să pot savura o cană de cafea sau vin fiert într-o noapte friguroasă, iar din șemineu să aud trosnind lemnele. Astfel că, în momentul în care părinții mei au hotărât să își construiască o căsuță, undeva lângă București, am știut că acela este momentul meu și al șemineului, nu mai trebuia să aștept cabana de vis.
Și s-au apucat de construit.
După un an și ceva, multe momente de tensiune și câteva echipe de muncitori schimbate, casa era gata. Fiecare dinte surori a decorat dormitorul și baia proprii după cum a dorit, însă eu am rugat-o pe mama să îmi lase mie de decorat livingul.
Știam deja ce culoare vor avea pereții și parchetul, ce nuanțe și model va avea covorul, știam că vom avea o canapea bej în forma literei U, mare și pufoasă pentru toate serile alea în care ne strângem cu toții în ajunul Crăciunului să împodobim bradul și să savuram cozonacii făcuți de bunica.
Ne-am dat seama că, pentru că nu fusese în planul inițial de construcție era destul de greu de conceput un coș de evacuare în acel moment așa că soluția cea mai la îndemână a fost un șemineu decorativ modern. Ne-am gândit, am analizat oferta și am ales unul în culoare care imită lemnul de nuc, din acela care vine perpendicular pe perete, și nu pe colț, care are aspect de flacără naturală și cel mai important, poate produce sunete asemănătoare cu arderea buștenilor în foc.
Tema de vacanță a fetelor noaste a fost să caute cele mai frumoase fotografii de familie, pentru că aveam un șemineu pe care să le expunem, acum.
Încă visez, totuși, la ziua în care o să facem acea căbănuță la munte, cu un șemineu cu lemne și, am mai adăugat ceva între timp, o terasă mare unde să putem sta și vara și iarna.
Comentează