O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

În urmă cu 30 de ani sau mai mult, stilurile de parenting erau cu greu subiect de conversație, ca să nu mai vorbim de cărțile și articolele scrie pe această temă. Era pur și simplu de așteptat să îți crești copiii în același mod în care fuseseși tu crescut, iar ei la rândul lor își creșteau copiii la fel cum fuseseră crescuți.

Nu prea ne gândeam ce fel de părinți am vrea să fim, ce stil de parenting s-ar potrivi familiei și copilului nostru. Dar societatea noastră a evoluat și a devenit mai conștientă din punct de vedere social și psihologic și suntem mai conștienți de modul în care anumite metode de educare ne pot afecta copiii.

Există multe stiluri de parenting diferite.

E posibil să constați citind acest articol că practici un amalgam al câtorva stiluri parentale. Unii părinți sunt foarte stricți și rigizi, alții indulgenți și permisivi, iar unii sunt undeva pe la mijloc.

Amintiți-vă când explorați diferite stiluri de parenting că este important să găsiți stilul care funcționează cel mai bine nu numai pentru voi, ci și pentru familia și copilul vostru.

O definire a stilului tău parental te va face mai bun la asta?

1. Parentingul strict

Numit deseori stil “autoritar” sau “dictator”, parentingul strict se caracterizează prin multe reguli greoaie. Părintele este de obicei capul gospodăriei și cere respect în orice circumstanță. Există limite clare și consecințe pentru încălcarea acestora, care sunt aplicate ferm.

Unul dintre lucrurile benefice ale acestui stil parental este că fiecare membru al familiei are un rol clar și înțelege limitele. Lucrul negativ este acela că părintele va ridica un zid între el și copil, relația deteriorându-se constant. Acest stil riscă să îi înstrăineze pe copii mai târziu în viață, fie din cauza furiei reprimate în timp sau pentru că acel copil simte că nevoile sale emoționale nu au fost recunoscute.

Citește și:  Motive pentru care să nu cumperi un smartphone copilului

2. Parentingul indulgent

Mai este numit și parenting “permisiv”. Acești părinți nu așteaptă și nici nu cer prea mult de la copiii lor în ceea ce privește disciplina. Regulile sunt foarte flexibile și nu sunt bine definite.

Lucrul pozitiv la acest stil parental este acela că, de obicei, dorințele copiilor sunt cunoscute de către părinți și o atenție deosebită este acordată bunăstării lor psihologice. Partea negativă este că unii copii pot avea puțină auto-disciplină și o motivație slabă, iar părintele nu oferă de obicei suficientă îndrumare. O familie prea indulgentă poate deveni neimplicată sau neglijentă.

3. Părinții elicopter

Acești părinți “planează” peste copiii lor, îngrijorați și anxioși. Ei au dificultăți în a lăsa copilul să se dezvolte sau să-și asume responsabilități. Acești părinți sunt obsedați de fiecare problemă pe care copilul lor o poate avea și și-ar dori să fie fix în mijlocul fiecărei activități pe care copilul o desfășoară. Tot aceștia pot “răsfăța” copilul sau vor încerca să compenseze cu lucruri materiale. Părinții elicopter doresc adesea să își ajute copilul în a lua hotărâri chiar și după ce acesta a devenit adult (să aleagă la ce facultate va studia “copilul”, să meargă cu el la un ineterviu pentru job, etc.)… da, astfel de părinți chiar există.

4. Parentingul sigur

Această metodă oferă structură, așteptări și reguli, dar de asemenea rămâne flexibil și menține respectul față de copil ca individ. Părintele oferă mai degrabă îndrumări decât cerințe. Regulile sunt clare, dar simple și puține, iar consecințele pentru încălcarea lor sunt compatibile cu greșelile.

Nevoile copilului sunt în echilibru cu nevoile familiei, spațiul personal îi este respectat, însă știe că fiind parte a familiei, trebuie să participe uneori la întreg. De o vârstă fragedă i se permite să aleagă și să ia decizii simple, iar apoi să-și asume o responsabilitate crescută, dar și mai multe privilegii. Scopul este ca până la terminarea liceului, copilul să se descurce singur și să ia decizii pe cont propriu.

Cred cu tărie că parentingul sigur este cel mai potrivit și eficient stil.

Este nevoie de adulți maturi și stabili pentru a crește un copil . Un părinte bun este empatic și răbdător, precum și consecvent și de încredere. Un părinte bun dorește să crească un copil pentru a devni independent și responsabil.

Citește și:  Top 5 recomandari pentru vacanta de iarna

Este posibil să fie nevoie să vă analizați propria copilărie și metoda de parenting folosită de părinții voștri. Ce au făcut bine? Ce ați schimba la stilul lor parental? Există lucruri în care s-au “impotmolit”? Dacă există sechele din tercut sau sau traume, puteți apela cu încredere la un psihoterapeut pentru a vă ajuta să treceți prin aceste probleme, astfel încât să fie puțin probabil ca acestea să vă afecteze relația cu propriul copil.

Dacă intenționați să deveniți părinți sau sunteți deja, discutați despre aceste stiluri de parenting cu partenerul vostru. Este important să identificați și să înțelegeți amândoi zonele cu care nu sunteți de accord și să ajungeți la un consens. Creșterea unui copil este cea mai importantă  sarcină pe care o aveți, iar definirea stilului vostru parental merită tot timpul și energia “cheltuită”, pentru că răsplata va veni în timp, în viața împlinită pe care o va avea copilul vostru.